creier, stres, gândire
Într-o stare de anxietate, creierul trece în modul de supraviețuire
În situații stresante, acționăm adesea impulsiv, nu putem lua decizii în cunoștință de cauză și literalmente „ne deconectăm”. Acesta nu este un semn de slăbiciune, ci o reacție naturală a creierului, care trece în modul de supraviețuire. Psihologul de familie Anna Bohomolets a declarat pentru RBC-Ucraina într-un comentariu.
Ce se întâmplă cu creierul în timpul anxietății
„Într-o stare de anxietate, creierul trece în modul de supraviețuire: amigdala, „centrul emoțional” responsabil pentru reacțiile rapide la amenințări, este activată”, explică psihologul.
În acest moment, cortexul prefrontal – partea din creier responsabilă de logică, analiză și gândire critică – este suprimat. Acesta este motivul pentru care, în situații de criză, oamenii adesea nu pot evalua rațional evenimentele sau iau decizii care ulterior nu par logice.
„Acesta este un mecanism natural de apărare care ajută la supraviețuire. Dar în lumea modernă, unde amenințările nu sunt întotdeauna fizice, acesta împiedică adesea alegerea conștientă”, spune Anna Bogomolets.
De ce rușinea anxietății nu face decât să o înrăutățească
În plus față de răspunsul biologic, există și presiuni sociale asupra individului.
„Așteptările sociale îi fac pe mulți oameni să se rușineze de anxietățile și slăbiciunile lor, ceea ce crește stresul intern și blochează gândirea”, notează psihologul.
În astfel de momente, este important să faceți o pauză, să vă dați voie să simțiți ceea ce este și să vă reconectați cu corpul prin respirație sau prezență conștientă.
Cum să vă recâștigați gândirea critică în timpul unei crize în 5 pași
- Opriți-vă pentru câteva minute. Acest lucru vă permite să întrerupeți răspunsul automat.
- Respirați adânc. Respirația lentă calmează sistemul nervos.
- Numiți ceea ce simțiți. „Mi-e frică”, „Sunt anxios”, „Sunt furios” – acest lucru formează deja o ordine interioară.
- Nu vă devalorizați pentru că simțiți emoții. A simți nu înseamnă că ești slab.
- Căutați sprijin. Poate fi un profesionist, o persoană iubită sau chiar o scurtă conversație fără judecată.
Anxietatea nu este dușmanul. Ea ne spune că ceva nu merge bine. Iar provocarea nu este să o înlăturăm, ci să învățăm să fim cu ea. Doar atunci ne putem recâștiga accesul la claritate, gândire critică și puterea de a acționa conștient.
Observații:
